câțiva ani, mai târziu, am aflat despre codul binar; apoi despre cum începutul a dezvoltat această zbatere a energiei între a fi lumină sau materie… apoi, ceva despre univers care ar fi zero și unu… mda. Dincolo de nimic se află ceva. Această zbatere nu putea să nu capete conștiință; am primit-o și ne-am bucurat de ea, precum bucuria libertății copilului, într-un carusel. Dar copilul a mai crescut, din glod în brazdă, acuma rod… și s-a dus să-și vadă caruselul. E același, doar mai bătrân, ca și el. Azi, în carusel, îl ia amețeala și se-nvârte prostește, fără vreo bucurie. Ce-a făcut omul cu darul primit? Pare că s-a rătăcit, știți cum, ca atunci când te cobori din carusel și ți se împleticesc picioarele. E despre lumea azilor noștrii; poate e doar o amețeală. Vârtejul acela de țărână, frunze și paie… Știți, ăla, din vreme de vară, pe uliță. Ne uitam cu uimire, ne adăposteam după gard, închideam ochii să nu ne intre praful… apoi, gata, a trecut. Ne scuturam hainele de praf și mergeam mai departe; nici că mai gândeam la el. Azi, tornadă, case zburătoare; arătăm cu degetul, stăm prostiți și filmăm cu telefoanele. Știrizăm, postăm, dezbatem… până ne lovește o casă în cap și o luăm de la capăt. Nu mergem mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu