mi-a prins aripile, ploaia
și vântul m-a izbit de o fereastră; aveam o zi, nimic mai mult…cât de târziu este acum și-i doar o amiază-n zi.
(dincolo, copilandrul ce-și joacă degetele fugărind stropii de ploaie până când prinde aripi, se preface flutur… fuge-n ploaie).
florile nu le-am gustat, sub frunze n-am odihnit, pe praf nu m-am lăsat doar am fugărit himere ce-așteptau să-mi râdă-n față. nu am luat în seamă că nu-i vreme de către noapte-n zi și până către seară. acela nu e apusul, e alt apus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu