Fogoroș și Niculina...
Fogoroș- un individ din neamul robilor, pe care Comuniștii l-au facut să creadă ca poate fi ceva (nu cineva). El este cel care poartă șosete d’alea de supraelastic. Mândru de ele că nu le spăla. Nici pe ele, nici pantofii, nici picioarele. Știa că un zâmbet seducător, o privire galeșă, o glumă… Antrenament. Asta conta, nu șosetele.
Niculina- o femeie de pe malul Prutului, care scăpase de tragedia incestului devenit oleacă normalitate, s-a lăsat dusă de-acasă, cât să scape de sărăcie și tulbure și s-a dus la oraș. A luat-o un inginer. Mai împins de la spate, mai sfătuit, mai obligat... a luat-o. De atunci Niculina s-a tot dat! Mai puțin inginerului. Dar Fogoroș, acest ins cu zâmbet seducător și privire obraznica... Din neam liber... Lui nu-i rezista Niculina. Chiar daca Fogoroș avea o hibă:- șosetele. Se furișau , prin casele prietenilor dornici de-o uitare pe gaura cheii- un fel de homecinema. Și puneau ăștia (gazdele) așternuturi curate și își spurcau copiii să nu mai ceară mâncare în amiază. Din pricină de mosafiri.
În urma lor rămânea mirosul dragostei și-al morții; murea și tencuiala pe pereți.
De la șosete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu