sub lespezi, pământul respiră
e dorul rămas, cel de pe urmă,
iar brațul de piatră cuprinde
somnul celor plecați
crucile, copaci împietriți
goi de frunze și umbre
raze de soare visează
vântul de toamnă-i oriunde
flori topite de brumă
lacrimi înfipte în gheață
o pasăre neagră și sumbră
cântă în lemnul târziu
cerul, clopot adânc
adună în sine tăcerea
și cheamă, tot cheamă-n lumină
pe cei frumoși, odihniți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu