întipărire

fără să cauţi cuvinte

dacă ai putea să spui ceea ce simţi fără să cauţi cuvinte

să improvizezi simboluri 

pe care să le interpreteze fiecare cum  crede

 

de aceea tac

să nu pierd clipa între două respiraţii 

una nu mai vine

se îneacă precum o furnică într-un strop

o lacrimă îmi curge pe obraz 

poţi să simţi sau să îţi imaginezi

 

în acorduri de chitară poţi retrăi atât de intens ceea ce ai trăit cu mulţi ani 

mulţi ani în urmă şi nu-ţi mai pasă finalul de-i fericit sau nu

povestea vibrează şi-o vezi aşa cum a fost 

ai de unde să alegi

 

ascultă!

sunetul alunecă prin cutia craniană şi se prelinge în capul pieptului

şi recunoști că te ţin în braţe şi uite aşa suntem nemuritori

vom duce toate aceste momente cu noi 

doar să învăţăm să reconstruim magia

o noapte nu se sfârşeşte când  soarele răsare

vine amintirea pură şi te încarcă cu o senzaţie care te face să rămâi inert

să spui despre cât de mult îţi doreai să fie momentul acela etern

să nu vină dimineaţa

 

dacă n-ai trăit ceva despre care să nu poţi uita vreodată ai trăit mort

 

încolţisem pe sânul tău ascultându-ţi respiraţia 

şi era atât de bine şi-am ales să fiu viu 

de atâtea ori să mor nu pot

 

las doar o iscălitură să se ştie c-a fost