nu îți mai cântă pe obraz albastre candelabre și nici n-ai fagure pe zâmbet (din ce în ce mai rar)
doar în albume timpul te dezbracă…și te arată, iar și iar
ai fi un os, sau două, îngropate, sub maldăr de priviri neîncolțite
de nu ți-ar fi uitate pe sub piele privirile nespuse, neprivite
nu îți mai dansează pe umeri sărutul cerului uitat impudic, așternut peste podea
doar când și când tresari și-ți spui: eu sunt tot eu, eu sunt tot ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu