aveam casa mea
prinsa in tarana
cu poarta ei
deschisa
in miros de frunze
de salcami
aveam cutia mea postala
cu porumbei dezlegati
ce prindeau
din cand in cand
petele galbene dinspre cer...
ma incaltam in maracini
cu talpile ude
fara lacrimi
alergand papadii
sa tina norocul
la pieptul plin
cu toata inima mea
caram in spate
intreg pamantul
uitandu-ma la cer
cersind
zborul randunicii
le aveam toate
atunci
si acum prinse
in cufar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu