tragea la rame
barcagiul sarac de ape
intr-un cufar
uitat
numai cuvintele de iubire
si blestemele uitate
ii mai aminteau
ca este
se pierdea in lut
olarul cu venele pamant
intr-un jurnal
randuri
poate era o virgula
sau poate un punct
toate aruncate
pe hartie
trudea sub vesnicia din piatra
cioplind
ochii il pierdeau in abis
el si stanca
poate era nisip
si setea
sau malul ingenuchiat
lovit
eram impreuna
rand pe rand rataciti
si toti ochii
pe noi
un singur suflet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu