ultimul cuvânt

port în tăcere cuvintele

din vremea în care știam 
că plinul din ele se va ivi

dacă le voi dărui 
cu o parte din mine 

așa cum sunt 
nepotolit 

în fața altarului lumesc

lasă-mi sub brad o foaie 

pe care să fie însemnată
promisiunea unei clipe

pentru când voi simți

să vă las scris 

ultimul cuvânt

dezbrăcaţi de măşti

oraşul adoarme

lămpile clipesc 

ca nişte ochi de îngeri obosiţi 

liliecii muşcă din ceaţa mărgeloasă

oraşul trosneşte sub ziduri

oasele dorm acoperite de carne

nimeni acasă

printre stele pământenii încing hore 

bucurându-se de viaţă

 

în fiecare noapte ne dezbrăcăm

revenind la noi