vorbe

m-ai putea intreba
dar timpul scurge tacerea
si nu iti mai raspund
doar copitele isi lasa insemne
sub umbrele lovite de noapte
tropot
de necuvinte
nerostuiri
la picioarele sale lupta rupe vertebre
el tace
si nici macar nu loveste
ne intelegem
prin semne

gustul tau

aveau peretii gustul tau
rece impreunata noaptea se intampla
revarsata intre custile de lei satui de
sange isi ridica viata alte carari
intre umerii goi pe care cadeam
sarutul ca pe o ploaie singura
intinsa pe tarana ce-o soarbe
siluind naduful sa urce ganduri
la cer se uitau ochii tai cat mainile
inclestate zdrobeau peretii ce-au prins
si eu
gustul tau