dragoste inceata

tu stii
ca dragostea tace
cand pleci?

si in tacere
ma lasi sa te simt
cum nu mai esti

apoi ne scriem
eu te citesc
tu imi zambesti
intr-un fel imaginar
te vad intreaga

nu mai sunt carpete
cantece goale pe podele
nici chitare
acordurile se revarsa altfel
azi

peste aburi
sub tavanele surde
ma acopera mangaierea ta

ca o dragoste inceata
ma prelungeste
zambetul tau
adanc in oglinda

de vorbe

cand tac
invata sa ma-sculti
si in tacere
tu zugraveste
intreaga incapere
doar cu atingeri
ori poate
intr-un fel discret
incet incet
cu soapte fara de cuvinte
imbratisati
ca inainte
cand ne stiam
si vorbele
taceau

urbana

prind radacini pietrele
intre alei
si frunza slujeste umbrei sub
mersul lupului flamand
ce-a uitat sa mai astepte noaptea
si-o urla

intre alei
sinele curg spre inima uitata
sub care prelinge sangele
sa potoleasca foamea
si setea
rasculate

sinele curg si lasa
timpul intamplat sa cuprinda
tot pamantul si-a lui
marturie
despre toate intamplarile
lasate de-a valma

postum
poetul imbraca mielul
cat sa imbratiseze
leaganul mortii uitat in
ochi de lup