zgura

taci, tu!
intre incuietori se topesc zapezi
sub felinare

si-apoi
tacerea asta nu urca pana la etajul patru!?
intre genunchi
cat crampele si tot negrul neluminat
lecuiam broboadele

parasiti
aveau tiganii timp si de noi
eram atat de fricosi cat sa le mestecam guma
si-apoi ei isi indestulau
gurile
intre doua spurcaturi aruncate noua

mai rataceam
noi si paraiele
intre dealuri si burti pline de ciresuri
ne luam bataile nemeritate
ale alora mai salbateci
intre Cernobil si oxidele
furnalelor

dincolo de zguri
ferigi si podbal
tritonii si nalucile
noi si nimeni
cresteam

mai erau si ei:
-strigoii...

suflete infasurate in albastru

intreaga fire nu se lasa
nici cautarii
nici prafului scaldat de umbre
nici umbrelor
cazute intr-o amortire
peste podeaua
moarta

ar fi fiorul semn de viata
atat de rece
intre lumina ce ascunde taina
si ceasornicul
lasat sa ne cutreiere
cu iz de incest
dement

pastorii arunca peste noi
inversunarea ne indeamna
sa tacem precum
mieii sacrificiului taceau
durerea
intre toate negurile adanci
misca imbratisarea

albastru pe lespezi peste pereti prin hoarne
si sufletele gemeau infasurate
in albastru
toate