am tăcut înainte de a încheia spusele
înainte de a transforma gândul în cuvinte
alegând spațiile dintre toate acestea
unde stau nepătrunse
toate cele despre care ar fi de aflat
între două bătăi de clopot
strecurate-s vibrații
urlete aruncate în vid
ținându-se de mână
simt una alteia muțenia
și nimeni nu-i să poată auzi
atât ar mai fi de suportat
cât neștiutul încă ar mai fi un spațiu gol
în care
cu mâinile caută să se atingă cei aflați în căutare
cu ochii să se privească cei dornici să se întâlnească
nefiind dovedit niciunuia
cine a luat chipul celuilalt
am tăcut înainte de ultima întristare
de prima bucurie
simțind că-n liniștea dintre ele
ne vom întâlni
în dansul delicat
a lui a fi sau a nu fi
