erau doi ursi. unul puternic, celalalt slab. din locul in care ii priveam, cel slab parea chiar mort. niste ursi ciudati- bruni, cu pete albe. ma gandeam ca sunt o combinatie intre grizly si ursul polar. si-au tabarat peste ei vanatorii. si l-au gonit pe ursul cel puternic. si-au vrut sa puna trofeu pe ursul cel slab. dar i-am izgonit si-am impins ursul la vale. parea ca aluneca precum un trup intepenit. si parea ca se va prabusi in prapastie. dar de fiecare data cand haul ar fi trebuit sa-l inghita el aluneca intr-o rana, pe o alta vale, pe o alta culme. pana undeva departe, pana undeva unde parea un adapost. un fel de vale, un fel de rapa a dezgheturilor. si-acolo s-a odihnit. nu-l pierdusem din vedere cat timp a tot alunecat. si l-am regasit. era acolo si nu s-a speriat de mine. si era intreg si nevatamat si parea puternic. atat de puternic incat, daca ar fi vrut, m-ar fi rapus. dar nici eu nu ma temeam de el. stiam ca intr-un fel el stia ca eu il ajutasem- il eliberasem. atunci...
si-a pornit-o la vale, hai hui, asa cum fac ursii. si eu in preajma lui.pana ne-am intalnit cu celalalt urs. cu cel puternic, izgonit de vanatori.
maraia catre mine si se putea observa lesne ca ma va ataca. m-am urcat pe o dalma, pe mica ridicatura de pamant. cat sa par mai departe. ar fi putut dintr-o saritura sa ma prinda si sa ma inhate. dar celalalt urs s-a asezat intre mine si ursul puternic. si m-a aparat. m-a aparat maraind catre celalalt ca si cand i-ar fi spus ca nu are voie sa ma atace. si ursul puternic a inteles si a renuntat sa ma mai atace, dar privirea sa nu inceta sa ma infioare. nu-mi mai era teama de el, stiam ca timpul mi-l va face prieten.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu